Vacanta noastra

Dragi prieteni,

De 3 zile am revenit de la Baile Felix unde am petrecut 6 zile linistite si racoroase :). A fost prima iesire de durata pe care am facut-o de cand il avem pe Rares, recunosc ca am avut mari emotii, dar ma bucur ca a fost totul bine si ne-am simtit cu totii foarte bine. Au fost cateva zile de relaxare si nu numai, pentru care trebuie sa le multumesc din suflet doamnelor de la Sense International, organizatia care a implementat programul de interventie timpurie la Centrul Constantin Pufan din Timisoara. Sense a organizat o sesiune de instruire pentru terapeutii din programele de interventie timpurie in perioada 16-20 iunie, la care au fost invitate sa participe 3 familii, printre care si a noastra :) Multumim doamnelor Cristiana Salomie - director Sense Romania, Ramona si Etelke de la Bucuresti si Gabi de la centrul din Timisoara care s-au gandit la Rares cand au lansat invitatiile pentru familiile participante. Am avut ocazia sa imbinam utilul cu placutul, pentru ca dimineata eu am participat la curs (tati a fost responsabil cu Rares in aceasta perioada) iar dupa-amiaza o petreceam prin statiune. La curs am primit multe informatii utile despre problemele si solutiile pentru copiii cu deficiente senzoriale multiple. Am apreciat extraordinar participarea dlui profesor Pasztay, kinetoterapeut in zona Oradea-Felix cu zeci de ani de experienta in spate. In aceeasi masura am apreciat interventiile doamnei Mihaela Moldovan, care mi s-a parut un adevarat specialist, o femeie cu suflet mare care lucreaza de multi ani cu copiii ci dizabilitati. In rest, ne-am plimbat, am fost la bazin (din care Rares nu mai vroia sa iasa!), ne-am jucat, ne-am intalnit cu prieteni (fam. Vostinaru, consateni de-ai nostri care si-au programat concediul in aceeasi perioada) si verisori (Adi si Nicoleta), ne-am relaxat si ne-a prins taaare bine :)
Si, ca de obicei, va las sa urmariti imaginile pentru a vedea exact cum am petrecut in cele 6 zile de vacanta.

Rares la plimbare

Rares si tati

Rares si tati

Lacul cu nuferi din Felix

Broscutele testoase din lacul cu nuferi

Ce buna este inghetata!

Ce buna a fost inghetata... alta, nu cea de mai sus :)

Rares la plimbare, in fata bisericutei din statiunea Felix

Rares si tati in bazinul din 1 Mai

Rares la plaja

Rares la plaja :)

Rares cu Adi verisorul meu din Oradea, alaturi de Nicoleta, sotia lui

Rares la plimbare prin statiunea Felix

Rares si tati, in camera de hotel

Deschiderea cursului

Prof. Pasztay, kinetoterapeut

Mihaela Moldovan - psihopedagog in programul de interventie timpurie implementat de Sense International in Oradea

Nu pot sa inchei fara sa impartasesc cu voi ceva foarte emotionant. In ultima zi de curs doamna Mihaela Moldovan a sustinut o prezentare cu titlul "Efecte ale dizabilitatii copilului asupra familiei sale. Aspecte ale comunicarii cu parintii". A fost prezentarea cea mai emotionanta, pentru ca au fost multe momente in care emotiile au iesit la suprafata, atat din partea parintilor prezenti in sala (eu si mama lui Darius Savusca), cat si din partea celorlalti participanti. Asa ca am sa postez aici o povestioara care ne-a fost citita de dna Mihaela si care sper sa va ajute sa intelegeti ce simtim noi, parintii copiilor cu dizabilitati...

"Mi se cere adesea sa descriu experienta cresterii unui copil cu dizabilitati...pentru a incerca sa ajut oamenii care nu au trait aceasta experienta unica s-o inteleaga, sa-si imagineze cum s-ar simti. Este cam asa...
Cand esti pe cale sa ai un copilas, e ca si cum ai planui o vacanta fabuloasa...in Italia. Cumperi o gramada de ghiduri de calatorie si-ti faci planuri minunate. Coloseumul...David al lui Michelangelo... gondolele venetiene. Poate ca inveti chiar si cateva fraze uzuale in italiana. Este extraordinar de incitant.
Dupa luni de anticipari a ceea ce iti doresti foarte mult, in sfarsit vine si ziua asteptata. Iti faci bagajele si pleci. Cateva ore mai tarziu, avionul aterizeaza. Stewardesa vine si spune:"Bine ati venit in Olanda!". "OLANDA?!?" spui tu. "Cum adica Olanda?!? Am vrut sa merg in Italia! Am crezut ca sunt in Italia! Toata viata am visat sa merg in Italia."
Dar s-a petrecut o schimbare in planul de zbor. Au aterizat in Olanda si acolo trebuie sa ramai. Important este ca nu te-au adus intr-un loc oribil, dezgustator, mizerabil... Este doar un loc diferit. Asa ca trebuie sa mergi sa cumperi noi ghiduri. Si trebuie sa inveti o limba cu totul noua. Vei intalni oameni cu totul noi pe care niciodata nu i-ai fi intalnit. Este doar un loc diferit. Este un loc mai linistit decat Italia, mai putin stralucitor decat Italia. Dar dupa ce ai stat un timp acolo si ti-ai tras respiratia, privesti in jur... si incepi sa observi ca Olanda are mori de vant... ca Olanda are lalele. Olanda are Rembrand. Dar toate cunostintele tale vin si pleaca intruna din Italia... si toti povestesc incantati despre ce minunat au petrecut acolo. Si pentru tot restul vietii tale vei spune "Da, acolo am crezut ca am sa merg. Acea calatorie am planuit-o." Iar durerea pe care o vei resimti, niciodata, dar absolut niciodata nu va disparea...
Dar daca-ti petreci viata jelind faptul ca nu ai ajuns in Italia, nu vei fi niciodata liber sa te bucuri de lucrurile foarte speciale si foarte dragute... ale Olandei."
Emily Perl Kingsley  1987

...fara cuvinte... concluziile le trageti singuri...