Despre mine

Fotografia mea
M-am nascut pe 08.05.2009 in Timisoara, intr-o zi de vineri, la ora 13.00. Nu prea am plans cand am venit pe lume pentru ca eram foarte obosit si speriat de tot ce se intampla in jurul meu. Pana la urma mi-am dat drumul incet dar sigur, mai ales pentru ca cineva imi umbla in nas, dar m-am linistit cand o mana m-a ridicat si m-a asezat apoi pe pieptul mamei. In rest nu prea imi mai aduc aminte nimic din primele zile, pentru ca dormeam mult. Acum sunt mai maricel, in 08.11.2009 fac 6 luni, imi place sa ascult ce se intampla in jurul meu, sa mananc fructe pasate si sa ma joc cu manutele. Dar cel mai mult imi place sa fiu bagat in seama.

luni, 31 ianuarie 2011

Vesti despre Rares


Dragi prieteni, stiu ca multi dintre cei care mai urmariti blogul nostru asteptati de mult timp noutati despre Rares si iata ca a venit si vremea lor :)
Am lipsit 3 saptamani de-acasa, am fost internata cu Rares la un centru de recuperare motorie pentru copii. Este prima oara cand mergem la un astfel de centru si sunt foarte multumita de ce am gasit acolo. Nu vorbesc de conditii, pentru ca nu asta este important, ci de tratament si procedurile efectuate. Am facut recuperare intensiv, zilnic de luni pana vineri, timp de 3 saptamani. A fost ceva nou pentru Rares dar ma bucur sa va spun ca s-a acomodat foarte bine si, ce conteaza mai mult, a reactionat foarte bine la proceduri. Am stat in salon cu inca doi copii: David si Ana-Maria. Despre David am mai scris, il cunoastem de la cabinetul de recuperare la care merg cu Rares, iar pe Ana-Maria am cunoscut-o acum. Rares s-a "inteles" foarte bine, cu amandoi.


Programul zilnic consta in doua sedinte de gimnastica la interval de aproape 3 ore una de cealalta, masaj, impachetari cu parafina, ionizari si bazin. Avem si cateva poze din timpul procedurilor, nu puteam rata ocazia... sunt fotograful familiei, ce sa fac... :)




Ce e cel mai important si ma bucur enorm e ca Rares e vizibil mai schimbat dupa cele 3 saptamani petrecute in spital, toata lumea de-acasa spune asta. Are echilibru mai bun, a invatat sa se sprijine pe manute, a inceput sa-si deschida manuta dreapta si sa o foloseasca putin mai mult decat inainte, plus ca a inceput sa pronunte si alte silabe decat mamama si bababa ce spunea inainte. A inceput sa spuna tatata cand vorbea la telefon cu Adi, va imaginati ce bucurie pentru el sa-l auda strigand asa. Si nu numai, spune da, dede, papapa, si alte sunete diverse pe care bineinteles ca le intelege numai el.
Pentru cei care poate nu l-ati vazut pe Rares, o sa va dau mai multe detalii despre starea lui actuala: desi are aproape 1 an si 9 luni, Rares inca nu sta singur in fund (dar va sta in curand, sunt convinsa:)). In plus, este diagnosticat cu hemipareza pe partea dreapta, in special la membrul superior drept. Din pacate, desi starea lui s-a ameliorat vizibil dupa operatie, chistul si leziunile de pe creier au apucat sa afecteze multe din functiile lui si acum avem mult de recuperat. Progrese avem, dar foarte lent. Important este ca am invatat sa avem rabdare, si am invatat sa ne bucuram enorm de fiecare lucru nou pe care Rares il face, oricat de mic sau de neinsemnat (pentru altii) ar fi el. Oare parintii care au copii sanatosi s-au bucurat cu aceeasi intensitate cand si-au vazut copilul pentru prima data tinand capul drept, sau luand biberonul singur in manuta sau raspunzand cu un zambet la auzul vocii mamei? Nu stiu... dar nu cred. Nu va puteti imagina ce e in sufletul meu cand il vad pe Rares cum zambeste cand rad la el, cand doar cu un an in urma nu schita nici un gest cand vorbeam cu el. Sa nu credeti ca ne este usor, nu este. Chiar deloc. Mai ales cand ai ocazia sa stai printre copii sanatosi si vezi cum ar trebui sa fie si al tau dar nu este. Dar suntem prea omptimisti si ambitiosi ca sa dam inapoi acum si sa ne lasam pe tanjala. Asa ca ii "dam bataie". Mancam gimnastica pe paine, cum se spune. Si nu ne lasam impresionati de lacrimile lui Rares, oricat ne-ar fi de greu. Pentru ca sunt multe... dar stiu ca o facem pentru binele lui si intr-o zi va aprecia si el aceste eforturi.
Tineti-ne pumnii si rugati-va pentru noi, rugati-va pentru sanatatea lui Rares si a tuturor copiilor cu probleme, rugati-va sa avem putere sa luptam in continuare. Va multumim si va pupam.
Si va mai rugam ceva: donati 2% din impozitul pe salar pentru recuperarea lui David. Aflati mai multe detalii in pagina 2% pentru David pe care o gasiti aici, pe blog, sau direct pe blogul lui David, www.davidteodorescu.blogspot.com

duminică, 2 ianuarie 2011

A mai trecut un an prin noi...

A fost si soare, au fost si ploi... dar important este ca ati fost alaturi de noi cand am avut nevoie si pentru asta va multumim.
Pentru ca am fost foarte ocupati cu mutatul si cu Rares care, din pacate, s-a imbolnavit, nu am reusit sa va uram inainte de sarbatori. Asa ca de data asta o sa va aratam doar cum am petrecut noi sarbatorile...si o sa va uram un an 2011 fericit, plin de impliniri si multa, multa sanatate.