Despre mine

Fotografia mea
M-am nascut pe 08.05.2009 in Timisoara, intr-o zi de vineri, la ora 13.00. Nu prea am plans cand am venit pe lume pentru ca eram foarte obosit si speriat de tot ce se intampla in jurul meu. Pana la urma mi-am dat drumul incet dar sigur, mai ales pentru ca cineva imi umbla in nas, dar m-am linistit cand o mana m-a ridicat si m-a asezat apoi pe pieptul mamei. In rest nu prea imi mai aduc aminte nimic din primele zile, pentru ca dormeam mult. Acum sunt mai maricel, in 08.11.2009 fac 6 luni, imi place sa ascult ce se intampla in jurul meu, sa mananc fructe pasate si sa ma joc cu manutele. Dar cel mai mult imi place sa fiu bagat in seama.

luni, 13 august 2012

Ruga la Peciu Nou




















UPDATE 16.08.2012
Si a trecut si ruga... iar noi am pictat, am pictat, si am pictat iara... pana am intepenit pe scaunele. Dar a meritat tot efortul. A meritat pentru zambetele tuturor copiilor, a meritat pentru ochisorii lot mirati cand nu se mai recunosteau  uitandu-se in oglinda, a meritat pentru coada care s-a facut la standul nostru si a meritat pentru banii pe care am reusit sa-i adunam, adica 575 ron. Am vandut peste 100 de jucarii din plus si am pictat muuuuulti copii, care pentru ca au cooperat asa bine si au stat nemiscati pe scaune cat au fost pictati, au fost rasplatiti si cu cate o bomboane/acadea/caramea, dupa preferinta. Iar din banii adunati prin aceasta actiune, vom ajuta alti doi copilasi: Alexandra cu 200 de ron si Raul cu 200 de ron. Banutii le vor fi trimisi in zilele urmatoare, dupa intocmirea contractelor de donatie. Restul banilor vor fi folositi pentru refacerea stocului de culori speciale pentru face painting, care s-a micsorat simtitor dupa ziua de ieri :)
Le multumim tuturor celor care au fost alaturi de noi: copiilor si parintilor care au apelat la serviciilor noastre, domnului Primar Farcalau Ioan din Peciu Nou care ne-a aprobat participarea si vanzarea produselor in incinta pietii, dar si fetelor care au fost alaturi de mine: Ramona, prietena mea cea mai buna si membra fondatoare a Asociatiei Un copil pentru copii, Sanda si Flori voluntare in asociatie.
Si, bineinteles, vom reveni in curand cu poze, muuuulte poze.
PS Mamicilor celorlalti copii care au fost implicati sau sustinuti pana acum de asociatia noastra, as dori sa fac o precizare: in mesajul de mai jos i-am scris doar pe Alexandra si Raul pentru ca de data asta lor le vor fi donati banii adunati, dupa cum se poate vedea am scris "...o parte din copiii asistati de asociatie..." Toti ceilalti copii: Izabela, David, Darius, Luca, vor fi ajutati financiar sau in alt mod, dupa masura posibilitatilor. Vreau sa stiti ca toti sunt la fel de importanti pentru noi. Si ca imi doresc la fel de mult pentru fiecare in parte sa fie bine... exact cum imi doresc asta pentru puiutul meu.


Dragi prieteni,
Miercuri 15 august, la Peciu Nou se sarbatoreste Hramul Bisericii Ortodoxe sau Ruga, asa cum mai e numita aceasta sarbatoare in Banat.
Asociatia Un copil pentru copii va amenaja un stand in incinta Pietii Agroindustriale, unde Ramona si Sanda vor picta copiii pe fata (5 lei), vor modela baloane (1-5 lei) si vor vinde jucarii din plus la preturi modice. Toate plusurile au fost primite de catre asociatie prin donatie, cu ocazia evenimentului ZUMBA MEGA PARTY organizat pe 4 iunie. Asa cum bine stiti, desi o mare parte din jucariile adunate au fost donate copiilor din cele 10 familii nevoiase alaturi de haine si/sau alimente, la sediul asociatiei au mai ramas 3 cutii mari pline cu plusuri. Toate au fost spalate/dezinfectate si vor fi puse in vanzare la preturi cuprinse intre 1 si 10 lei. Banii adunati cu ocazia rugii, vor fi donati catre o parte din copiii asistati de Asociatia un copil pentru copii: Rares, Alexandra Maria Bucur (Racaciuni, jud. Bacau), Raul-Cristian (Birlad, jud. Vaslui). Toti copiii care vor fi pictati de voluntarele asociatiei vor primi ceva dulce din partea noastra :). Va asteptam cu mare drag la Ruga de la Peciu!

joi, 9 august 2012

Cel mai frumos vis

S-a intamplat acum vreo 5 zile...
Eram intr-o camera mare, foarte luminoasa, goala, cu geamuri mari. Pe jos era gresie sau linoleum, nu mai stiu exact, dar stiu ca era ceva lucios si deschis la culoare. Rares era pe jos, in genunchi, iar David foarte aproape, in spatele lui. Eu eram la vreo 20 de metri departare, cu fata catre copii, iar Vali, mama lui David in spatele meu. Nu o vedeam, dar stiam ca e acolo...
Dintr-o data David a tasnit in fuga pe langa Rares, catre noi. Rares l-a vazut, s-a ridicat incet in picioare si a inceput sa mearga! Incet si timid, exact ca un bebelus care paseste pentru prima data... Am simtit o imensa fericire si am inceput sa tip: "Vali, Vali! Uita-te la el, uita-te la el!" Simteam ca nu am aer si ca de-abea imi iasa cuvintele din gura. Ca si atunci cand se intampla ceva si incepi sa fugi, vrei sa strigi ajutor dar ti se taie respiratia si de-abea reusesti sa rostesti vreun cuvant. Dar emotia si fericirea pe care le-am simtit... nu pot sa explic in cuvinte. Stiu doar ca m-am trezit foarte bine dispusa, pentru ca aceste vise ma fac sa fiu optimista, sa merg inainte, ma fac sa fiu fericita. Imi doream asa de mult sa-l mai visez asa... nu se intamplase de mult, de foarte mult timp sa-l visez asa... se intampla foarte rar si de fiecare data sentimentele si emotiile pe care le simt sunt aceleasi. Cred ca singurul moment in care am simtit aceleasi emotii a fost acela cand l-am nascut pe Rares... Sa-l vad ca merge sau ca vorbeste, sa-l vad ca este sanatos ar fi ca si cum l-as naste a doua oara... si pentru asta ma rog in fiecare seara la capul lui Rares.

Rares la botez, in momentul in care este trecut prin altar
Rares in bucatarie, in urma cu mai mult de jumatate de an
Rares, de ziua lui - 3 ani