Despre mine

Fotografia mea
M-am nascut pe 08.05.2009 in Timisoara, intr-o zi de vineri, la ora 13.00. Nu prea am plans cand am venit pe lume pentru ca eram foarte obosit si speriat de tot ce se intampla in jurul meu. Pana la urma mi-am dat drumul incet dar sigur, mai ales pentru ca cineva imi umbla in nas, dar m-am linistit cand o mana m-a ridicat si m-a asezat apoi pe pieptul mamei. In rest nu prea imi mai aduc aminte nimic din primele zile, pentru ca dormeam mult. Acum sunt mai maricel, in 08.11.2009 fac 6 luni, imi place sa ascult ce se intampla in jurul meu, sa mananc fructe pasate si sa ma joc cu manutele. Dar cel mai mult imi place sa fiu bagat in seama.

duminică, 18 decembrie 2011

Se apropie sarbatorile...






Dragi prieteni,
Stiu ca asteptati vesti de la noi mai des, si nu imi place sa ma scuz, dar e destul de greu sa reusesc sa fac postari cand nu am un calculator la dispozitie. Si s-au intamplat atatea de cand nu v-am mai scris!
O sa incep cu cea mai importanta veste despre Rares, bineinteles. In cursul lunii noiembrie Rares s-a ridicat in 4 labe :). Eram la Oradea, internati din nou (pentru a cincea oara anul acesta!) pentru recuperare. Din pacate Rares a racit, a fost prima data de cand mergem la 1 Mai cand a racit asa tare. Din pacate raceala a coborat spre plamani si solutia aleasa de medic a fost sa fie trecut pe antibiotic injectabil si, pentru prima data in viata lui Rares a luat injectii (daca nu punem la socoteala vaccinurile facute pana in prezent). O saptamana intreaga nu am facut proceduri, dar Rares nu a pierdut timpul si, pe 18 noiembrie, in timp ce eram amandoi pe patul de spital si ne jucam, s-a ridicat in 4 labe. Era pe burtica, l-am vazut ca pune fruntea jos, ridica usor genunchii si fundul si pe urma se ridica triumfator si pe manute. Si avea un zambet asa frumos si era asa de mandru de el si de ceea ce a reusit! Nici nu pot sa va exprim cat de mult m-am bucurat cand l-am vazut. De atunci Rares se ridica in 4 labute in fiecare zi dar inca nu a inceput sa mearga asa. Dar stiu ca si ziua aia e aproape. Mai nou, cand e in brate se cere jos, pe picioare. Din pacate, insa, nu isi sustine deloc greutatea corpului stand pe picioare. Are reflex de pasire, dar nu sta drept. Si stiu ca va veni si ziua in care Rares va sta pe picioare si va merge singur.
In ultimele luni Rares s-a schimbat foarte mult mai ales din punct de vedere psihic. Este foarte atent la tot ce se intampla in jurul lui, a inceput sa inteleaga comenzi simple, sa raspunda la unele intrebari cu da sau nu. Plus ca stie sa arate parti ale capului sau ale corpului. Este mult mai sociabil, ii plac foarte mult copiii, ii place sa fie bagat in seama. Si ce am observat mai nou: ii place foarte mult muzica, uneori parca traieste melodiile pe care le aude. Recent am fost si la psiholog. A fost evaluat la 22 de luni, fata de 31 cat are el acum. Psiholoaga oricum m-a i ncurajat ca Rares este destul de bine si ca la cum se prezinta in prezent are sanse mari sa recupereze deficitul psihic. Plus ca in momentul in care se recupereaza deficitul motor automat asta ajuta si la recuperarea psihica. De fapt lucrurile astea merg mana in mana la copiii cu astfel de probleme. Oricum, tinand cont de tot prin ce am trecut pana in prezent am ajuns sa privesc cu mult realism tot ce se intampla, am ajuns sa accept ca Rares este si va fi mereu un copil cu probleme de sanatate, dar in acelasi timp imi doresc si sper si simt ca viata lui va fi una aproape de normal. Pentru ca imi doresc prea mult asta ca sa nu se intample.
Pe 28 decembrie mergem in comisie pentru reevaluare. Nu cred ca vor fi schimbari in ceea ce priveste gradul de handicap tinand cont ca Rares nu merge si nu vorbeste inca, dar sa nu spun hop pana nu sar santul :). Din pacate, desi certificatul ii va fi prelungit si legea imi da dreptul sa stau cu el acasa pana la 7 ani, nu ne putem permite asta din punct de vedere financiar, tinand cont ca salariul de asistent personal este doar 520 de ron. Asa ca, cel mai probabil, de anul viitor din mai, cand Rares va implini 3 anisori, ma voi intoarce la servici. E greu sa ma gandesc ca n-o sa mai fiu mereu langa el, dar pana la urma, trebuie sa ma desprind putin. Ultima perioada a devenit destul de grea, probabil incarcatura psihica este enorma si ar trebui sa ma rup de tot ce se intampla si sa fac ceva doar pentru mine... Iar mersul la servici si integrarea lui Rares (sper sa fie posibil) intr-o forma de invatamant va fi solutia cea mai buna. Cred. Sper.
De sarbatori suntem acasa, speram sa avem colindatori. Nu avem inca bradut, dar urmeaza sa-l cautam pe cel mai frumos si sa-l ducem la noi in casa :). Va fi primul Craciun din care sunt convinsa ca Rares va intelege mai multe.
Pentru anul viitor avem planuri mari... Avand in vedere faptul ca ma voi intoarce la servici si nu voi mai putea umbla asa mult cu Rares la recuperari, m-am gandit sa profit la maxim de primele luni ale lui 2012: in ianuarie avem programare la 1Mai (sper sa putem merge), in februarie am vrea sa facem a doua sesiune de terapie hiperbara la Constanta, iar in martie din nou la 1Mai. si, in fine, pana pe 8 mai, cand Rares face 3 ani, fie un drum in Germania pentru investigatii oftalmologice si neurologice, fie o internare la 1Mai, sau poate chiar ambele. Un adevarat maraton, dar stiu ca si eu si el putem face fata.
Sper sa revin cat de curand cu o noua postare, desi de fiecare sper la fel si nu reusesc sa va scriu asa de des pe cat mi-as dori. Va pupam si priviti mai jos cateva poze cu Rares, asa cum v-am obisnuit deja.