Despre mine

Fotografia mea
M-am nascut pe 08.05.2009 in Timisoara, intr-o zi de vineri, la ora 13.00. Nu prea am plans cand am venit pe lume pentru ca eram foarte obosit si speriat de tot ce se intampla in jurul meu. Pana la urma mi-am dat drumul incet dar sigur, mai ales pentru ca cineva imi umbla in nas, dar m-am linistit cand o mana m-a ridicat si m-a asezat apoi pe pieptul mamei. In rest nu prea imi mai aduc aminte nimic din primele zile, pentru ca dormeam mult. Acum sunt mai maricel, in 08.11.2009 fac 6 luni, imi place sa ascult ce se intampla in jurul meu, sa mananc fructe pasate si sa ma joc cu manutele. Dar cel mai mult imi place sa fiu bagat in seama.

duminică, 18 decembrie 2011

Se apropie sarbatorile...






Dragi prieteni,
Stiu ca asteptati vesti de la noi mai des, si nu imi place sa ma scuz, dar e destul de greu sa reusesc sa fac postari cand nu am un calculator la dispozitie. Si s-au intamplat atatea de cand nu v-am mai scris!
O sa incep cu cea mai importanta veste despre Rares, bineinteles. In cursul lunii noiembrie Rares s-a ridicat in 4 labe :). Eram la Oradea, internati din nou (pentru a cincea oara anul acesta!) pentru recuperare. Din pacate Rares a racit, a fost prima data de cand mergem la 1 Mai cand a racit asa tare. Din pacate raceala a coborat spre plamani si solutia aleasa de medic a fost sa fie trecut pe antibiotic injectabil si, pentru prima data in viata lui Rares a luat injectii (daca nu punem la socoteala vaccinurile facute pana in prezent). O saptamana intreaga nu am facut proceduri, dar Rares nu a pierdut timpul si, pe 18 noiembrie, in timp ce eram amandoi pe patul de spital si ne jucam, s-a ridicat in 4 labe. Era pe burtica, l-am vazut ca pune fruntea jos, ridica usor genunchii si fundul si pe urma se ridica triumfator si pe manute. Si avea un zambet asa frumos si era asa de mandru de el si de ceea ce a reusit! Nici nu pot sa va exprim cat de mult m-am bucurat cand l-am vazut. De atunci Rares se ridica in 4 labute in fiecare zi dar inca nu a inceput sa mearga asa. Dar stiu ca si ziua aia e aproape. Mai nou, cand e in brate se cere jos, pe picioare. Din pacate, insa, nu isi sustine deloc greutatea corpului stand pe picioare. Are reflex de pasire, dar nu sta drept. Si stiu ca va veni si ziua in care Rares va sta pe picioare si va merge singur.
In ultimele luni Rares s-a schimbat foarte mult mai ales din punct de vedere psihic. Este foarte atent la tot ce se intampla in jurul lui, a inceput sa inteleaga comenzi simple, sa raspunda la unele intrebari cu da sau nu. Plus ca stie sa arate parti ale capului sau ale corpului. Este mult mai sociabil, ii plac foarte mult copiii, ii place sa fie bagat in seama. Si ce am observat mai nou: ii place foarte mult muzica, uneori parca traieste melodiile pe care le aude. Recent am fost si la psiholog. A fost evaluat la 22 de luni, fata de 31 cat are el acum. Psiholoaga oricum m-a i ncurajat ca Rares este destul de bine si ca la cum se prezinta in prezent are sanse mari sa recupereze deficitul psihic. Plus ca in momentul in care se recupereaza deficitul motor automat asta ajuta si la recuperarea psihica. De fapt lucrurile astea merg mana in mana la copiii cu astfel de probleme. Oricum, tinand cont de tot prin ce am trecut pana in prezent am ajuns sa privesc cu mult realism tot ce se intampla, am ajuns sa accept ca Rares este si va fi mereu un copil cu probleme de sanatate, dar in acelasi timp imi doresc si sper si simt ca viata lui va fi una aproape de normal. Pentru ca imi doresc prea mult asta ca sa nu se intample.
Pe 28 decembrie mergem in comisie pentru reevaluare. Nu cred ca vor fi schimbari in ceea ce priveste gradul de handicap tinand cont ca Rares nu merge si nu vorbeste inca, dar sa nu spun hop pana nu sar santul :). Din pacate, desi certificatul ii va fi prelungit si legea imi da dreptul sa stau cu el acasa pana la 7 ani, nu ne putem permite asta din punct de vedere financiar, tinand cont ca salariul de asistent personal este doar 520 de ron. Asa ca, cel mai probabil, de anul viitor din mai, cand Rares va implini 3 anisori, ma voi intoarce la servici. E greu sa ma gandesc ca n-o sa mai fiu mereu langa el, dar pana la urma, trebuie sa ma desprind putin. Ultima perioada a devenit destul de grea, probabil incarcatura psihica este enorma si ar trebui sa ma rup de tot ce se intampla si sa fac ceva doar pentru mine... Iar mersul la servici si integrarea lui Rares (sper sa fie posibil) intr-o forma de invatamant va fi solutia cea mai buna. Cred. Sper.
De sarbatori suntem acasa, speram sa avem colindatori. Nu avem inca bradut, dar urmeaza sa-l cautam pe cel mai frumos si sa-l ducem la noi in casa :). Va fi primul Craciun din care sunt convinsa ca Rares va intelege mai multe.
Pentru anul viitor avem planuri mari... Avand in vedere faptul ca ma voi intoarce la servici si nu voi mai putea umbla asa mult cu Rares la recuperari, m-am gandit sa profit la maxim de primele luni ale lui 2012: in ianuarie avem programare la 1Mai (sper sa putem merge), in februarie am vrea sa facem a doua sesiune de terapie hiperbara la Constanta, iar in martie din nou la 1Mai. si, in fine, pana pe 8 mai, cand Rares face 3 ani, fie un drum in Germania pentru investigatii oftalmologice si neurologice, fie o internare la 1Mai, sau poate chiar ambele. Un adevarat maraton, dar stiu ca si eu si el putem face fata.
Sper sa revin cat de curand cu o noua postare, desi de fiecare sper la fel si nu reusesc sa va scriu asa de des pe cat mi-as dori. Va pupam si priviti mai jos cateva poze cu Rares, asa cum v-am obisnuit deja.

miercuri, 21 septembrie 2011

Rares







Dragi prieteni,
In primul rand vreau sa-mi cer scuze ca apar asa de rar cu postari noi. Faptul ca nu avem un calculator acasa ma impiedica sa va scriu asa des cum mi-as dori. Oricum, si-asa, sunt sigura ca va bucurati atunci cand vedeti poze si vesti despre Rares. Si la postari atat de rare, si vestile bune pe care vi le impartasesc sunt mai multe!
De la ultima postare am ramas datoare cu informatii despre RMN-ul facut la inceputul lunii iulie. M-am bucurat foarte tare sa citesc pe interpretare ca starea lui Rares este mai buna, in sensul ca dimensiunile chistului s-au redus de la aproape 3 cm la aprox 1,4cm. Si pentru ca toti cei carora le-am spus asta au fost mirati ca inca mai exista un chist in creierasul lui, vreau sa mai scriu o data ca operatia nu a constat in extirparea chistului, ci in realizarea unor canale intre chist si ventricol si deschiderea cisternelor astfel incat tot lichidul acumulat sa circule pe un traseu normal. Deci faptul ca dupa un an si ceva de la operatie chistul s-a redus la mai mult de jumatate chiar este o veste buna. Problema e ca in afara de chist sunt prezente in continuare la nivelul emisferei stangi toate leziunile care erau si in trecut, ceea ce face ca recuperarea lui Rares sa fie asa lenta. Cu toate acestea, sunt optimista si stiu ca va veni ziua in care Rares va merge si va vorbi, asa cum il vad mereu in vis.
Avem si alte vesti bune. De cand ne-am intors de la hiperbara in luna mai, Rares a progresat foarte mult din punct de vedere psihic. Chiar daca nu spune alte cuvinte in afara de mama, tata, baba sau da, gangureste mult mai mult ca inainte, deseori imita sunetele si uneori am impresia ca se chinuie sa repete cate un cuvant dupa mine, dar nu reuseste. In plus, acum stie sa arate ochii, nasul, gura, urechea, parul, burta. Chiar si putulica stie unde e :). Stie sa bata palma, stie sa faca "ceau", sa faca "bravo", stie sa dea din cap in semn de "nu" atunci cand il intreb ceva si nu e de acord. Stie sa faca "draga-draga" cu palma. Si cel mai bine stie sa fie smecher si sa obtina ce vrea el atunci cand vrea el :). Din punct de vedere motor nu am depasit inca stadiul de 8 luni, pentru ca, din pacate, inca nu se ridica in 4 labe. In schimb se rostogoleste prin toata casa de parca ar avea motor la spate, iar in fund se ridica singur si sta foarte bine.
Acum suntem internati la 1 Mai (spre norocul nostru, avem o colega de camera cu laptop si va putem scrie), dar peste cateva zile plecam acasa unde vom continua recuperarea. Aici vom reveni pe 5 noiembrie pentru alte 3 saptamani. Acasa mergem de 3 ori pe saptamana la cabinetul pe care il frecventam deja de 2 ani pentru gimnastica Vojta si 1 data pe saptamana la Centrul Pufan pentru programul de stimulare polisenzoriala.
Cam astea sunt vestile de la noi. Va ofer si cateva poze facute intre 2 proceduri aici, la 1 Mai. Il puteti vedea pe Rares alaturi de colegii lui de salon, copii la fel de speciali ca si el: Alexandra, David si Darius. Va pupam si va dorim numai bine.

marți, 5 iulie 2011

Vesti despre Rares






Dragi prieteni,
Stiu ca asteptati de mult timp vesti despre Rares, din pacate nu am reusit sa intru pe Internet pana acum, dar e bine si asa, pentru ca aflati mai multe dintr-o data. De cand nu am mai scris pe blog ne-am intors de la Constanta (pe 12.05), am plecat la 1 Mai (pe 13.05) si ne-am intors si de-acolo (pe 03.06). Acum suntem acasa, si ne-am linistit putin cu plecarile, pana prin septembrie cand vom merge din nou la 1 Mai. Va atasez si cateva poze de la Oradea, cu Rares si ceilalti copii din salon, printre care si Anamaria pe care am sarbatorit-o chiar acolo cand a implinit 3 ani. De asemenea, la sectiunea de cheltuieli puteti vedea sumele cheltuite la Constanta.
Dar, chiar daca suntem acasa, nu lenevim, am reluat sedintele de Vojta cu Claudia si terapia la Centrul Pufan, asa ca 4 zile pe saptamana suntem prin oras la terapii.
Foarte multe noutati nu am sa va dau, pot sa va spun doar ca Rares este din ce in ce mai bine, acum sta singur in fund, dar nu merge inca in 4 labe. Facem progrese, dar cu pasi foarte lenti, si trebuie sa avem multa rabdare. Ne-am obisnuit insa si cu gandul asta, si chiar cu gandul ca sunt sanse mari ca Rares sa nu se recupereze 100% niciodata.
Intre timp Rares are ochelari noi, de fapt doar lentile noi, de data asta avem dioptrii si la ochiul stang. Dupa cum spune medicul oftalmolog dr Stoica Florina, un ochi microftalmic este si hipermetropic si, chiar daca in prezent pe ochiul stang nu se pot masura dioptriile, este indicat sa punem lentila si pe acest ochi. Oricum, vestile sunt bune si in acest sens, doctorita este optimista, la ultimul control a reusit sa-i vada pentru prima data retina, ceea ce este foarte bine si ne da sperante ca va vedea ceva si cu ochiul stang.
Am fost la control si la neurolog, deocamdata nu mai facem EEG-ul pentru ca nu avem modificari nici pozitive nici negative, asa ca pana spre iarna mergem doar pentru consultatia trimestriala. Ieri am facut si RMN-ul de control, a trecut un an de la ultimul, maine vom avea rezultatele si sunt foarte curioasa sa vad daca apar ceva modificari fata de cel ce anul trecut. Cu prima ocazia o sa va dau detalii despre rezultat.
In rest nu prea mai avem noutati, pot sa va spun doar ca Rares este un voinic si un mare smecher.
Va pupam si ne auzim curand.

duminică, 8 mai 2011

Am implinit 2 anisori!

Dragi prieteni,
Astazi, chiar daca suntem departe de casa si de tati, l-am sarbatorit pe Rares asa cum se cuvine, cu tort si lumanarica, cantandu-i "La multi ani".
Nu-mi vine sa cred ca au trecut deja 2 ani de cand Rares a venit pe lume. Parca ieri il tineam in brate pentru prima data. Au trecut 2 ani plini de momente grele, dar si momente frumoase. Pentru ca, cu adevarat, a fost si este cea mai frumoasa perioada din viata noastra... si asta pentru ca il avem pe Rares langa noi. Este greu, dar Dumnezeu ne da putere si ne ajuta sa tinem capul sus, sa ne bucuram de toate momentele frumoase, sa traim din plin toate lucrurile pe care Rares le face, oricat de marunte ar fi ele. Orice parinte se bucura atunci cand copilul sau spune primul cuvant sau face primul pas, dar pentru noi bucuria este de zeci de ori mai mare... oare cati parinti au plans cand copilul lor a reusit sa tina cu manuta lui un pufulete si sa-l manance singur? Sau cand plangand in hohote in timpul terapiilor striga in gura mare "mama"? Pentru astfel de momente viata noastra e frumoasa si plina de cand il avem pe Rares langa noi.
Azi e ziua noastra speciala, cand nimic altceva nu mai conteaza. Nici ce e rau, nici ce e urat, nici ca afara e frig si nici ca suntem asa departe de casa. Si, pentru ca voi, prietenii nostri dragi ne-ati fost alaturi de la inceput, vreau sa impartasim cu voi aceste momente frumoase. Asa ca bucurati-va alaturi de noi privind aceasta minunatie de copil... Va pupam.






Rares incepe sedinta foto...












Rares traieste momentul
















Rares cantand si el "laaaaa muuulti ani"











Rares si mami, pozand din plin














Rares si mami, pozand in continuare...











Ne prostim si noi :)













Rares, admirand tortul facut de mami














Rares si David, prietenul de terapie













Rares savurand din tort :)











Rares, sarbatorit si la Centrul de Medicina Hiperbara din Constanta, impreuna cu dna dr care are grija de el in barocamera











Rares si David, dupa terapie, flamanzi si pregatiti de plecare spre casa, pentru a continua petrecerea











Dupa atata cantat si plans, merit si eu putina odihna... noapte buna.

vineri, 6 mai 2011

Terapia hiperbara

Dragi prieteni, asa cum v-am spus si in postarea de acum cateva zile, in prezent sunt cu Rares la Constanta unde facem terapie hiperbara. Terapia consta in oxigenare la o presiune mult mai mare decat in mod natural si ajuta in foarte multe afectiuni. Informatii mai multe puteti gasi pe www.medicinahiperbara.ro, eu am spicuit din prezentarea facuta pe site doar efectele care ne intereseaza pe noi:
-Efectul de activare a celulelor neuronale non-funcţionale sau afectate. În cazul unei inflamaţii sau edemului cronic, celulele nervoase uneori pot supravieţui sub forma unui metabolism scăzut, anormal. De fapt, în multe leziuni spinale sau cerebrale, celulele nervoase nu sunt complet distruse, putând rămâne intacte o lungă perioadă de timp. Oricum, ca urmare a acestor fenomene edematoase, celulele nervoase rămân nefuncţionale datorită privării de oxigen. Studii recente au demonstrat că mărirea aportului de oxigen în ţesuturile nervoase afectate poate duce la reactivarea celulelor nervoase non-funcţionale. În astfel de situaţii, cea mai bună strategie terapeutică este începerea unei terapii HBO agresivă în primele faze ale leziunii.
-Îmbunătăţirea efectului de învăţare şi condiţionare. Oxigenarea adecvată a creierului permite o îmbunătăţire a nivelului de achiziţii, a memoriei. În cazul proceselor de învăţare, oxigenul hiperbar permite acumularea unei cantităţi sporite de informaţii într-un timp mult mai scurt, importanţa acestui efect apare în cazul proceselor de condiţionare a diferitelor funcţii pierdute în urma unor leziuni neuronale. Astfel, achiziţiile motorii în urma kinetoterapiei sau a reflexoterapiei, de limbaj în urma logopediei se îmbunătăţesc, HBO având efecte majore şi în creşterea atenţiei, reducerea hiperkineziei, dar şi îmbunătăţirea efectelor altor terapii asociate (terapii de socializare, terapii cognitive, ABA etc. - Rossignol şi colaboratorii, 2008).

Am hotarat sa venim aici dupa ce am aflat mai multe informatii despre hiperbara si, mai ales, dupa ce am vazut cu ochii nostri rezultatele inregistrate de prietenul nostru, David, dupa 15 sedinte efectuate anul trecut in august. Avand inca bani la dispozitie pentru recuperarea lui Rares, ne-am hotarat ca in momentul de fata este cea mai buna varianta pentru a-l ajuta in special din punct de vedere neurologic. Desi costurile sunt destul de mari (o sedinta de 3 ore costa 400 de ron) suntem siguri ca rezultatele vor fi pozitive. Mai ales ca imediat ce ne intoarcem acasa ne internam la 1 Mai pentru 3 saptamani, iar recuperarea intensiva chiar este recomandata dupa sedintele de hiperbara. Si asta pentru ca in perioada imediat urmatoare terapiei creierul asimileaza mult mai bine decat in mod normal. Asa ca asteptati vesti bune de la noi peste o luna, sigur vor veni :)
Deoarece sunt sigura ca multi dintre voi nu stiti ce inseamna terapia hiperbara, vreau sa detaliez in ce consta o astfel de sedinta. Si, bineintels, sa va arat cateva poze cu Rares in timpul terapiei. Care, intre noi fie vorba, desi poate in poze nu se vede, plange ca din gura de sarpe. Din fericire am reusit sa-l adorm de fiecare data, astfel incat macar jumatate din sedinta sa fie linistita, atat pentru el cat si pentru mine... si, mai ales, pentru ceilalti participanti la terapie :)
O sedinta de terapie dureaza in jur de 3 ore, perioada poate varia in functie de pauzele care se fac in timpul terapiei, care sunt mai mari atunci cand copiii sunt mai agitati. In prima etapa are loc etapa de comprimare, cand se simuleaza scufundarea la 14 metri si nu se face sub masca de oxigen, apoi au loc 5 etape de oxigenare (terapia propriu-zisa) de cate 18 minute fiecare, cu 2 minute pauza intre ele, iar la final este decomprimarea, adica revenirea la suprafata, care se face tot sub masca de oxigen ca si cele 5 etape precedente. In total aproximativ 3 ore. Pline de scancete, plans isteric, momente de odihna si apoi iar plans. Din pacate Rares nu suporta masca de oxigen pe fata, asa ca s-a optat pentru o solutie de rezerva, introducerea unui balon pe cap care se inchide ermetic astfel incat oxigenul sa nu se piarda in atmosfera. Asa ca Rares al meu arata ca o combinatie intre un scafandru si un cosmonaut, precum puteti vedea si in pozele atasate. Oricum, si asa este foarte suparat atunci cand i se vara balonul peste cap. Dar sunt linistita pentru ca stiu ca toate eforturile lui si ale mele vor fi rasplatite si in final totul va fi bine.
Mai avem doar 6 sedinte de facut, miercuri pe data de 11 plecam spre casa unde vom ajunge doar joi, pe 12. Intre timp, insa, vom sarbatori ceva foarte, foarte important: ziua lui Rares!!! Care pe 8 mai implineste 2 anisori! Nici nu-mi vine sa cred ca au trecut deja 2 ani... il vom sarbatori pe Rares asa cum se cuvine, chiar daca nu vom fi acasa, alaturi de tati si persoanele dragi. O sa revin, bineinteles, cu pozele facute sarbatoritului. Va pupam si va iubim.




Barocamera, in exterior















Barocamera, in interior















Pupitrul de comanda, de unde permanent unul din angajatii centrului comunica cu pacientii si personalul din interiorul barocamerei











Rares scafa-nautul :) in timpul terapiei, alaturi de dl Cirnu, unul din angajatii centrului








Tot el, cosmonautul meu...

joi, 28 aprilie 2011

Hristos a inviat!

Dragi prieteni, speram ca sarbatoarea invierii Domnului nostru Iisus Hristos v-a gasit mai sanatosi, mai linistiti, mai buni si mai fericiti. Va dorim din tot sufletul sa aveti parte numai de bine.
Pentru noi sarbatorile au trecut repede, mai mult cu pregatiri pentru plecarea ce a urmat imediat dupa. Si asta pentru ca acum suntem la Constanta unde Rares urmeaza un tratament la hiperbara. Am ajuns aici ieri si vom sta 2 saptamani, pentru exact 14 sedinte de terapie. Din fericire aici, undem suntem cazati, avem acces la Internet, asa ca va voi tine la curent cu tot ce se intampla, si va voi da vesti noi mai mereu. Am venit la Constanta cu David, despre care multi dintre Dvumneavoastra ati aflat din alte postari sau mesaje trimise de mine. Ne rugam si speram ca tratamentul sa dea rezultate pentru copilasii nostri.
Rares deja a urmat prima sedinta de terapie. Din pacate a suportat foarte greu, dar stiu ca trebuie sa facem asta pentru binele lui. In primul rand a fost foarte greu pentru ca o mare perioada de timp trebuie sa stea cu masca de oxigen pe fata si, in al doilea rand, pentru ca mie mi s-a descoperit o problema la urechea stanga si nu pot fi cu el in barocamera, din cauza presiunii. Acum sunt sub tratament si sper ca in 2-3 zile sa fie totul in regula si sa pot sta cu el in timpul terapiei. Pentru ca probabil multi dintre voi nu stiti exact in ce consta acest fel de terapie, intr-o alta postare voi detalia putin toate etapele de tratament.
In rest, suntem binisor, Rares creste, e tot mai mare si mai frumos. Avem si vesti bune pentru voi, pe 30 martie Rares s-a ridicat prima data singur in fundulet, sta mult mai bine, e tot mai voinic. Imi doresc din tot sufletul sa il vad pe picioare, sa il aud intrebandu-ma mereu "ce-i aia?" sau "da' de ce?..." asa cum intreaba alti copii de varsta lui.
Pentru ca stiu ca va plac mult si pozele cu Rares, va fac un cadou de Pasti, desi vine cu intarziere. Va pupam si va multumim.



duminică, 27 februarie 2011

Pentru cei care "mor" de grija noastra...

Desi poate voi, cei dragi si apropiati sufletului nostru, ati astepta un altfel de mesaj cu vesti si poze despre Rares, de data aceasta am sa scriu adresandu-ma unor altfel de persoane, ca numai oameni nu-i pot numi.
Si am sa incep spunand ca este prima si ultima data cand folosesc blogul lui Rares pentru a da justificari de acest fel. Am fost sfatuita sa nu ma cobor la nivelul celor carora le dau acest raspuns, dar simt nevoia sa o fac, pentru a inlatura orice fel de semne de intrebare. Si asta doar pentru ca locuim intr-un sat, comunitatea este restransa si oamenii se cunosc intre ei. Iar de aici si pana la a se isca tot felul de discutii este doar un pas.
Asa cum stiti cu totii, in cazul in care ati avut curiozitatea sa intrati pe pagina "Justificare cheltuieli", am adunat o suma de aproximativ 23.500 de euro pentru operatia lui Rares, desi spuneam ca avem nevoie de 15.000 de euro, conform devizului primit de la clinica din Germania. Din fericire, insa multa lume a raspuns apelului nostru si suma adunata a fost peste asteptarile noastre, bani intrand in cont si dupa ce eu am anuntat in toate directiile posibile ca am adunat suma necesara si ca nu mai avem nevoie de donatii. Toate cheltuielile din Germania s-au ridicat la paroximativ 15.100 de euro, astfel ca a ramas o diferenta de bani. La inceput, dupa ce ne-am intors de la operatie, am fost hotarati sa donam toata suma ramasa altor copii care aveau nevoie de sustinere financiara, ceea ce am si facut pana cand rudele si prietenii ne-au convins ca Rares va avea o recuperare lunga si sigur nevoie de multi bani pentru asta. In final le-am dat dreptate, asa ca am creat un depozit in euro cu suma de 4.340 de euro si am investit 8.000 de ron in obligatiuni. Restul sumelor ramase in contul curent (aproximativ 300 de euro) au fost donate aproape in totalitate, pe langa sumele donate chiar dupa ce ne-am intors de la operatie.\
Am facut aceasta introducere pentru a reaminti care a fost destinatia banilor adunati. Si am sa spun asa celor care cum spuneam, "mor" de grija noastra: nici un bani din suma primita prin donatii nu a fost cheltuita pentru alte scopuri personale, de cand am creat depozitul nici macar pentru plata recuperarii medicale a lui Rares. In ultimul an toate sedintele si internarile s-au facut din veniturile noastre curente, nu ne-am atins de banii afalti in banca. Ca dovada atasez aici extrase de cont ridicate acum cateva zile de la banca, pentru a va convinge de ceea ce spun.


Si vom pastra acesti bani pentru Rares, si ii vom folosi asa cum vom crede noi de cuviinta. Si de azi inainte nu voi mai da astfel de explicatii niciodata. Pentru ca nu am bagat nimanui mana in buzunar, iar cei care ne-au ajutat au facut-o, sper eu, cu draga inima. Au facut-o pentru Rares.



Nota autorului 07.05.2013 : documentele bancare au fost eliminate datorita faptului ca ele contin o serie de informatii confidentiale, care n-ar trebui sa intre in posesia oamenilor de rea-credinta, oameni care, din pacate, in ultimele zile ne dau tarcoale atat noua cat si altor parinti de copii speciali, in incercarea de a obtine avantaje materiale de pe urma noastra. Mai multe despre acest aspect, intr-o postare aparte. Multumesc pentru intelegere.








Stiu de ce s-a ajuns la aceste discutii, care au ajuns la urechea noastra, desi nu ne-am fi dorit. In decembrie am reusit, dupa mari eforturi, sa ne mutam la casa noastra. Casa care era construita dinainte de a se naste Rares, dar nu era finisata. Pentru ca in momentul in care am aflat de problemele lui si de faptul ca va acea nevoie de o operatie costisitoare am sistat sa investim in casa si am inceput sa adunam banii necesari lui. Nu am sa ma scuz in fata nimanui ca in doar 4 ani de casnicie am reusit sa realizam ceea ce altii nu au realizat intr-o viata, sa ne ridicam o casa si sa ne cumparam o masina. Ba din contra, am sa ma laud cu asta si am sa fiu mandra. Pentru ca aproape tot ce am realizat a fost facut prin efortul nostru. Asa ca, acum, dragi locuitori din Peciu Nou, care nu puteti dormi de grija faptului ca "prea multe ati reusit sa faceti, de unde ati avut bani" atat va spun: poate daca nu ati pierde vremea sa barfiti pe la coltul strazii si ati toci bancile scolii cum am facut-o eu pentru a ajunge la postul si salariul pe care il am, sau ati lucra pana la 11 noaptea cu propriile maini cum face sotul meu, poate intr-o zi ati ajunge sa aveti ceea ce avem si noi. Pana atunci insa, o sa va manance invidia...

luni, 31 ianuarie 2011

Vesti despre Rares


Dragi prieteni, stiu ca multi dintre cei care mai urmariti blogul nostru asteptati de mult timp noutati despre Rares si iata ca a venit si vremea lor :)
Am lipsit 3 saptamani de-acasa, am fost internata cu Rares la un centru de recuperare motorie pentru copii. Este prima oara cand mergem la un astfel de centru si sunt foarte multumita de ce am gasit acolo. Nu vorbesc de conditii, pentru ca nu asta este important, ci de tratament si procedurile efectuate. Am facut recuperare intensiv, zilnic de luni pana vineri, timp de 3 saptamani. A fost ceva nou pentru Rares dar ma bucur sa va spun ca s-a acomodat foarte bine si, ce conteaza mai mult, a reactionat foarte bine la proceduri. Am stat in salon cu inca doi copii: David si Ana-Maria. Despre David am mai scris, il cunoastem de la cabinetul de recuperare la care merg cu Rares, iar pe Ana-Maria am cunoscut-o acum. Rares s-a "inteles" foarte bine, cu amandoi.


Programul zilnic consta in doua sedinte de gimnastica la interval de aproape 3 ore una de cealalta, masaj, impachetari cu parafina, ionizari si bazin. Avem si cateva poze din timpul procedurilor, nu puteam rata ocazia... sunt fotograful familiei, ce sa fac... :)




Ce e cel mai important si ma bucur enorm e ca Rares e vizibil mai schimbat dupa cele 3 saptamani petrecute in spital, toata lumea de-acasa spune asta. Are echilibru mai bun, a invatat sa se sprijine pe manute, a inceput sa-si deschida manuta dreapta si sa o foloseasca putin mai mult decat inainte, plus ca a inceput sa pronunte si alte silabe decat mamama si bababa ce spunea inainte. A inceput sa spuna tatata cand vorbea la telefon cu Adi, va imaginati ce bucurie pentru el sa-l auda strigand asa. Si nu numai, spune da, dede, papapa, si alte sunete diverse pe care bineinteles ca le intelege numai el.
Pentru cei care poate nu l-ati vazut pe Rares, o sa va dau mai multe detalii despre starea lui actuala: desi are aproape 1 an si 9 luni, Rares inca nu sta singur in fund (dar va sta in curand, sunt convinsa:)). In plus, este diagnosticat cu hemipareza pe partea dreapta, in special la membrul superior drept. Din pacate, desi starea lui s-a ameliorat vizibil dupa operatie, chistul si leziunile de pe creier au apucat sa afecteze multe din functiile lui si acum avem mult de recuperat. Progrese avem, dar foarte lent. Important este ca am invatat sa avem rabdare, si am invatat sa ne bucuram enorm de fiecare lucru nou pe care Rares il face, oricat de mic sau de neinsemnat (pentru altii) ar fi el. Oare parintii care au copii sanatosi s-au bucurat cu aceeasi intensitate cand si-au vazut copilul pentru prima data tinand capul drept, sau luand biberonul singur in manuta sau raspunzand cu un zambet la auzul vocii mamei? Nu stiu... dar nu cred. Nu va puteti imagina ce e in sufletul meu cand il vad pe Rares cum zambeste cand rad la el, cand doar cu un an in urma nu schita nici un gest cand vorbeam cu el. Sa nu credeti ca ne este usor, nu este. Chiar deloc. Mai ales cand ai ocazia sa stai printre copii sanatosi si vezi cum ar trebui sa fie si al tau dar nu este. Dar suntem prea omptimisti si ambitiosi ca sa dam inapoi acum si sa ne lasam pe tanjala. Asa ca ii "dam bataie". Mancam gimnastica pe paine, cum se spune. Si nu ne lasam impresionati de lacrimile lui Rares, oricat ne-ar fi de greu. Pentru ca sunt multe... dar stiu ca o facem pentru binele lui si intr-o zi va aprecia si el aceste eforturi.
Tineti-ne pumnii si rugati-va pentru noi, rugati-va pentru sanatatea lui Rares si a tuturor copiilor cu probleme, rugati-va sa avem putere sa luptam in continuare. Va multumim si va pupam.
Si va mai rugam ceva: donati 2% din impozitul pe salar pentru recuperarea lui David. Aflati mai multe detalii in pagina 2% pentru David pe care o gasiti aici, pe blog, sau direct pe blogul lui David, www.davidteodorescu.blogspot.com

duminică, 2 ianuarie 2011

A mai trecut un an prin noi...

A fost si soare, au fost si ploi... dar important este ca ati fost alaturi de noi cand am avut nevoie si pentru asta va multumim.
Pentru ca am fost foarte ocupati cu mutatul si cu Rares care, din pacate, s-a imbolnavit, nu am reusit sa va uram inainte de sarbatori. Asa ca de data asta o sa va aratam doar cum am petrecut noi sarbatorile...si o sa va uram un an 2011 fericit, plin de impliniri si multa, multa sanatate.