Despre mine

Fotografia mea
M-am nascut pe 08.05.2009 in Timisoara, intr-o zi de vineri, la ora 13.00. Nu prea am plans cand am venit pe lume pentru ca eram foarte obosit si speriat de tot ce se intampla in jurul meu. Pana la urma mi-am dat drumul incet dar sigur, mai ales pentru ca cineva imi umbla in nas, dar m-am linistit cand o mana m-a ridicat si m-a asezat apoi pe pieptul mamei. In rest nu prea imi mai aduc aminte nimic din primele zile, pentru ca dormeam mult. Acum sunt mai maricel, in 08.11.2009 fac 6 luni, imi place sa ascult ce se intampla in jurul meu, sa mananc fructe pasate si sa ma joc cu manutele. Dar cel mai mult imi place sa fiu bagat in seama.

luni, 12 iulie 2010

Ce mai facem noi...

Sau, mai bine zis, ce mai face Rares :)
In general, bine. Spun in general pentru ca saptamana trecuta mi-a facut putina febra, nimic grav insa, i-a trecut cu putin sirop si o pun pe seama dintilor. In curand ii va iesi al 5-lea dintisor. In rest, e binisor. Vewstile sunt ca desi suntem in vacanta de la cabinetul de recuperare pana pe 11 august, Rares da semne de progres. A inceput, dar foarte timid, sa foloseasca manuta drepta. Reactioneaza, insa, doar la telecomanda, la pungile fosnitoare sau la chestii lucioase. Jucariile sau biberonul nu il atrag deloc. Ridica manuta foarte timid, intinde degetelele, atinge obiectele (teledomanda ii place cel mai mult) si apoi o retrage repede. Face asta deja de vreo 2 saptamani, ceea ce e foarte bine. In rest, tine pumnul strans. Dar e bine ca incet-incet isi da drumul. Sunt sigura ca in cateva luni va folosi manuta la fel ca pe stanga.
Intre timp, am reusit sa dau si de neurologul care i-a interpretat RMN-ul facut pe 10 iunie, dr Opris Ligia. Multumesc pentru asta prietenelor si colegelor mele, Vivi, Ioana, Mihaela si Laura. M-am intalnit cu dr Opris si am ramas putin surprinsa de ceea ce am aflat. E prima data de cand s-a nascut Rares cand aud unele lucruri. Si am ajuns din nou sa ma intreb pe ce lume traim??!! Medicul mi-a raspuns la intrebari vis-a-vis de starea lui Rares si am aflat ca, din pacate, cam o treime din fibrele din creierasul lui de pe partea stanga sunt distruse. Practic, in afara de chist, Rares a avut mai multe leziuni pe creier. Care, dupa cum spune medicul, nu au fost provocate de chist. Desi acesta a avut un efect compresiv pe zona din jur (care acum, dupa operatie, nu mai exista), nu este raspunzator de toate celelalte leziuni care existau pe partea stanga. Si ceea ce m-a socat, m-a intrebat cine mi-a recomandat sa facem operatia??? Oricum, concluzia e ca situatia s-a ameliorat, desi in interpretarea facuta initial scria "stare stationara", chistul si-a redus putin din dimensiuni si ca din punctul ei de vedere chirurgical nu mai putem face nimic si singura sansa a lui Rares este RECUPERAREA MEDICALA. Copiii de obicei se refac mult mai repede si mai bine decat adultii. Si e bine ca noi am inceput sa lucrma cu Rares de foarte devreme (avea doar 3 luni). Si exista sanse ca functiile pierdute de creierul distrus sa fie preluate de partea sanatoasa din jur. Totul depinde de cum reactioneaza Rares la recuperare si de rabdarea si implicarea noastra. Eu sunt sigura ca Rares se va recupera pana la urma, noi il vom ajuta.
In curand vom avea si ochelari, sambata am fost sunata de la cabinet, au primit ramele pentru bebelusi si maine mergem sa dam comanda. Asa ca in curand veti primi "cadou" o poza, bineinteles. Va fi cel mai frumos ochelarist pe care l-ati vazut.
Si cam astea sunt noutatile. Dar nu inchei inainte de a ma lauda cu ultima vizita facuta. Ieri am mers intr-o plimbare pana la Baile Lipova si la Manastirea Maria Radna. Asa ca, va mai dau cateva poze. Sunt sigura ca o sa va placa.
Va pupa Rares.







Un comentariu:

  1. Ma bucur mult ca se vad progresele pe care le face Rares. Nu ma indoiesc nici o clipa ca o sa fie si in continuare progrese. Si pentru ca vad ca ati fost la Manastire la Radna unde noi mergem de ani de zile, si ne simtim ALTFEL, cand ajungem acolo, vreau sa va spun ca anul acesta noi am fost intr-un loc in care o multime de oameni merg in fiecare an. E adevarat ca e cam departe, dar acolo se intampla miracole, si daca aveti ocazia ar fi foarte bine sa mergeti si voi cu puiutul vostru. E vorba de Medugorje, sunt cam 700 km, dar eu am ramas marcata de acel loc si cu prima ocazie vreau sa ma intorc. Va pup, Petronela

    RăspundețiȘtergere