Pentru cei care "mor" de grija noastra...

Desi poate voi, cei dragi si apropiati sufletului nostru, ati astepta un altfel de mesaj cu vesti si poze despre Rares, de data aceasta am sa scriu adresandu-ma unor altfel de persoane, ca numai oameni nu-i pot numi.
Si am sa incep spunand ca este prima si ultima data cand folosesc blogul lui Rares pentru a da justificari de acest fel. Am fost sfatuita sa nu ma cobor la nivelul celor carora le dau acest raspuns, dar simt nevoia sa o fac, pentru a inlatura orice fel de semne de intrebare. Si asta doar pentru ca locuim intr-un sat, comunitatea este restransa si oamenii se cunosc intre ei. Iar de aici si pana la a se isca tot felul de discutii este doar un pas.
Asa cum stiti cu totii, in cazul in care ati avut curiozitatea sa intrati pe pagina "Justificare cheltuieli", am adunat o suma de aproximativ 23.500 de euro pentru operatia lui Rares, desi spuneam ca avem nevoie de 15.000 de euro, conform devizului primit de la clinica din Germania. Din fericire, insa multa lume a raspuns apelului nostru si suma adunata a fost peste asteptarile noastre, bani intrand in cont si dupa ce eu am anuntat in toate directiile posibile ca am adunat suma necesara si ca nu mai avem nevoie de donatii. Toate cheltuielile din Germania s-au ridicat la paroximativ 15.100 de euro, astfel ca a ramas o diferenta de bani. La inceput, dupa ce ne-am intors de la operatie, am fost hotarati sa donam toata suma ramasa altor copii care aveau nevoie de sustinere financiara, ceea ce am si facut pana cand rudele si prietenii ne-au convins ca Rares va avea o recuperare lunga si sigur nevoie de multi bani pentru asta. In final le-am dat dreptate, asa ca am creat un depozit in euro cu suma de 4.340 de euro si am investit 8.000 de ron in obligatiuni. Restul sumelor ramase in contul curent (aproximativ 300 de euro) au fost donate aproape in totalitate, pe langa sumele donate chiar dupa ce ne-am intors de la operatie.\
Am facut aceasta introducere pentru a reaminti care a fost destinatia banilor adunati. Si am sa spun asa celor care cum spuneam, "mor" de grija noastra: nici un bani din suma primita prin donatii nu a fost cheltuita pentru alte scopuri personale, de cand am creat depozitul nici macar pentru plata recuperarii medicale a lui Rares. In ultimul an toate sedintele si internarile s-au facut din veniturile noastre curente, nu ne-am atins de banii afalti in banca. Ca dovada atasez aici extrase de cont ridicate acum cateva zile de la banca, pentru a va convinge de ceea ce spun.


Si vom pastra acesti bani pentru Rares, si ii vom folosi asa cum vom crede noi de cuviinta. Si de azi inainte nu voi mai da astfel de explicatii niciodata. Pentru ca nu am bagat nimanui mana in buzunar, iar cei care ne-au ajutat au facut-o, sper eu, cu draga inima. Au facut-o pentru Rares.



Nota autorului 07.05.2013 : documentele bancare au fost eliminate datorita faptului ca ele contin o serie de informatii confidentiale, care n-ar trebui sa intre in posesia oamenilor de rea-credinta, oameni care, din pacate, in ultimele zile ne dau tarcoale atat noua cat si altor parinti de copii speciali, in incercarea de a obtine avantaje materiale de pe urma noastra. Mai multe despre acest aspect, intr-o postare aparte. Multumesc pentru intelegere.








Stiu de ce s-a ajuns la aceste discutii, care au ajuns la urechea noastra, desi nu ne-am fi dorit. In decembrie am reusit, dupa mari eforturi, sa ne mutam la casa noastra. Casa care era construita dinainte de a se naste Rares, dar nu era finisata. Pentru ca in momentul in care am aflat de problemele lui si de faptul ca va acea nevoie de o operatie costisitoare am sistat sa investim in casa si am inceput sa adunam banii necesari lui. Nu am sa ma scuz in fata nimanui ca in doar 4 ani de casnicie am reusit sa realizam ceea ce altii nu au realizat intr-o viata, sa ne ridicam o casa si sa ne cumparam o masina. Ba din contra, am sa ma laud cu asta si am sa fiu mandra. Pentru ca aproape tot ce am realizat a fost facut prin efortul nostru. Asa ca, acum, dragi locuitori din Peciu Nou, care nu puteti dormi de grija faptului ca "prea multe ati reusit sa faceti, de unde ati avut bani" atat va spun: poate daca nu ati pierde vremea sa barfiti pe la coltul strazii si ati toci bancile scolii cum am facut-o eu pentru a ajunge la postul si salariul pe care il am, sau ati lucra pana la 11 noaptea cu propriile maini cum face sotul meu, poate intr-o zi ati ajunge sa aveti ceea ce avem si noi. Pana atunci insa, o sa va manance invidia...

Vesti despre Rares

Dragi prieteni, stiu ca multi dintre cei care mai urmariti blogul nostru asteptati de mult timp noutati despre Rares si iata ca a venit si vremea lor :)
Am lipsit 3 saptamani de-acasa, am fost internata cu Rares la un centru de recuperare motorie pentru copii. Este prima oara cand mergem la un astfel de centru si sunt foarte multumita de ce am gasit acolo. Nu vorbesc de conditii, pentru ca nu asta este important, ci de tratament si procedurile efectuate. Am facut recuperare intensiv, zilnic de luni pana vineri, timp de 3 saptamani. A fost ceva nou pentru Rares dar ma bucur sa va spun ca s-a acomodat foarte bine si, ce conteaza mai mult, a reactionat foarte bine la proceduri. Am stat in salon cu inca doi copii: David si Ana-Maria. Despre David am mai scris, il cunoastem de la cabinetul de recuperare la care merg cu Rares, iar pe Ana-Maria am cunoscut-o acum. Rares s-a "inteles" foarte bine, cu amandoi.


Programul zilnic consta in doua sedinte de gimnastica la interval de aproape 3 ore una de cealalta, masaj, impachetari cu parafina, ionizari si bazin. Avem si cateva poze din timpul procedurilor, nu puteam rata ocazia... sunt fotograful familiei, ce sa fac... :)




Ce e cel mai important si ma bucur enorm e ca Rares e vizibil mai schimbat dupa cele 3 saptamani petrecute in spital, toata lumea de-acasa spune asta. Are echilibru mai bun, a invatat sa se sprijine pe manute, a inceput sa-si deschida manuta dreapta si sa o foloseasca putin mai mult decat inainte, plus ca a inceput sa pronunte si alte silabe decat mamama si bababa ce spunea inainte. A inceput sa spuna tatata cand vorbea la telefon cu Adi, va imaginati ce bucurie pentru el sa-l auda strigand asa. Si nu numai, spune da, dede, papapa, si alte sunete diverse pe care bineinteles ca le intelege numai el.
Pentru cei care poate nu l-ati vazut pe Rares, o sa va dau mai multe detalii despre starea lui actuala: desi are aproape 1 an si 9 luni, Rares inca nu sta singur in fund (dar va sta in curand, sunt convinsa:)). In plus, este diagnosticat cu hemipareza pe partea dreapta, in special la membrul superior drept. Din pacate, desi starea lui s-a ameliorat vizibil dupa operatie, chistul si leziunile de pe creier au apucat sa afecteze multe din functiile lui si acum avem mult de recuperat. Progrese avem, dar foarte lent. Important este ca am invatat sa avem rabdare, si am invatat sa ne bucuram enorm de fiecare lucru nou pe care Rares il face, oricat de mic sau de neinsemnat (pentru altii) ar fi el. Oare parintii care au copii sanatosi s-au bucurat cu aceeasi intensitate cand si-au vazut copilul pentru prima data tinand capul drept, sau luand biberonul singur in manuta sau raspunzand cu un zambet la auzul vocii mamei? Nu stiu... dar nu cred. Nu va puteti imagina ce e in sufletul meu cand il vad pe Rares cum zambeste cand rad la el, cand doar cu un an in urma nu schita nici un gest cand vorbeam cu el. Sa nu credeti ca ne este usor, nu este. Chiar deloc. Mai ales cand ai ocazia sa stai printre copii sanatosi si vezi cum ar trebui sa fie si al tau dar nu este. Dar suntem prea omptimisti si ambitiosi ca sa dam inapoi acum si sa ne lasam pe tanjala. Asa ca ii "dam bataie". Mancam gimnastica pe paine, cum se spune. Si nu ne lasam impresionati de lacrimile lui Rares, oricat ne-ar fi de greu. Pentru ca sunt multe... dar stiu ca o facem pentru binele lui si intr-o zi va aprecia si el aceste eforturi.
Tineti-ne pumnii si rugati-va pentru noi, rugati-va pentru sanatatea lui Rares si a tuturor copiilor cu probleme, rugati-va sa avem putere sa luptam in continuare. Va multumim si va pupam.
Si va mai rugam ceva: donati 2% din impozitul pe salar pentru recuperarea lui David. Aflati mai multe detalii in pagina 2% pentru David pe care o gasiti aici, pe blog, sau direct pe blogul lui David, www.davidteodorescu.blogspot.com

A mai trecut un an prin noi...

A fost si soare, au fost si ploi... dar important este ca ati fost alaturi de noi cand am avut nevoie si pentru asta va multumim.
Pentru ca am fost foarte ocupati cu mutatul si cu Rares care, din pacate, s-a imbolnavit, nu am reusit sa va uram inainte de sarbatori. Asa ca de data asta o sa va aratam doar cum am petrecut noi sarbatorile...si o sa va uram un an 2011 fericit, plin de impliniri si multa, multa sanatate.

Sedinta foto... cu tati

Acum cateva seri am facut o sedinta foto... iata ce a rezultat...

































Sper ca v-a placut!

Suntem bine si ne-a fost dor de voi :)

Dragi prieteni,
A trecut mult timp de cand nu v-am dat vesti despre puiutul nostru, sigur v-a fost dor de noi cum ne-a fost si noua de voi.
Rares este bine, mai voinic si mai smecher decat ati credea voi :) Mergem in continuare la recuperare, lucram si acasa, Rares este tot mai bine. Sta mai drept, are stabilitate mai mare, tine capul mai drept si il intoarce activ din stanga in dreapta si inapoi atat cand sta in pozitie verticala, cat si cand sta pe burtica. Inca nu sta singur in fundulet, decat daca e putin sustinut de manute sau subrat, dar nici nu il fortam pentru ca terapeuta nu ne da inca voie sa il tinem in fund. Toate la timpul lor, ne-am invatat sa avem rabdare si sa facem pasi marunti, dupa puterile lui.
Mai avem o veste buna: in curand ne vom muta la casa noastra, dupa multe eforturi si sacrificii, desi inca pe jumatate santier, vom fi, in sfarsit, singuri la casa noastra!
De peste o luna am inceput sa merg cu Rares si la gradinita. De fapt, este vorba despre Centrul Constantin Pufan, care are un program foarte interesant finantat din Anglia, program ce se adreseaza coiilor intre 0 si 5 ani, care au deficiente de vedere. Mergem la centru o data pe saptamana si cele doamne educatoare (Gabi si Caro) care se ocupa de acest program fac pe rand cate o ora de exercitii cu Rares. Este vorba in special de exercitii pentru stimulare vizuala, stimularea vorbirii, stimulare senzoriala, totul prin joaca. Foarte interesant. Cel mai frumos e ca Rares reactioneaza foarte bine la stimuli, in special la zgomot si la lumina. Cand copiii din program ajung la varsta de 3 ani sunt preluati de gradinita cu program fix din centru, unde si in prezent mai sunt copilasi cu astfel de probleme.
Cam astea sunt noutatile despre noi, sper sa revin curand cu alte vest si mai bune.
Mai jos cateva poze cu Rares, de care stiu ca v-a fost taaaare dor.
Va pupam.

Dragi prieteni,
Iata ca ma tin de cuvant si vin cu vesti despre Rares. Asa cum v-am anuntat nu mai am acces la Internet si vestile vor veni mai rar, dar incerc sa va tin la curent cu evolutia lui.
De doua saptamani am inceput din nou sedintele de recuperare, iar terapeuta care nu-l vazuse de 7 saptamani mi-a spus ca Rares e un alt copil, e mult mai prezent, se intoarce activ de pe spate pe burtica si inapoi, a inceput sa se rostogoleasca la fel de usor si spre partea dreapta. Singurul lucru mai putin bun e ca nu foloseste inca manuta dreapta asa cum ar trebui, dar vom continua cu programul de recuperare si speram la progrese in continuare.
Intre timp am primit si raspunsul prof. Bettag vis-a-vis de RMN-ul efectuat in iunie, il copiez mai jos, ca sa puteti vedea cu totii ce scrie:

Dear Mrs Cozma,

I am sorry for the delayed answer. Postoperative MRI shows a good fenestration of the cyst wall to the left lateral ventricle. The size of the left ventricle' s temporal horn has clearly diminished, there is no more compression of the left temporal lobe. So the goal of the surgery has been successfully reached. Of course, there may be some other neurological sequelae that will influence the development of Rares. As I am not a neurologist, I can not comment these factors.

I hope that Rares will improve!

With best regards,

Prof. Bettag

Besuchen Sie uns im Internet: www.bk-trier.de

Träger: Barmherzige Brüder Trier e.V.
Sitz: Koblenz, Amtsgericht Koblenz, VR 20071
Vorstandsvorsitzender: Bruder Peter Berg
Geschäftsführer: Bruder Alfons M. Michels - Andreas Latz - Werner Hemmes - Günter Mosen


In rest, suntem bine, desi situatia nu e roz (n-o sa intru in amanunte, desi poate unii sunteti curiosi...). Dar ne ajuta optimismul si faptul ca suntem doi oameni cu capul pe umeri care nu se dau batuti in fata greutatilor. S-au intamplat multe de la ultima postare, mai multe rele decat bune, dar am invatat sa scoatem ce e bine si din lucrurile rele care ni se intampla sau se intampla in jurul nostru. Va multumim tuturor celor care inca urmariti blogul lui Rares si promit sa revin si cu alte vesti imediat ce voi avea ocazia.
Numai bine tuturor.

Dragi prieteni, pe curand...

Din pacate, din anumite motive despre care prefer sa nu vorbesc, nu voi mai avea acces deloc la Internet. Decat, probabil, foarte, foarte rar.
Asa ca, nu va voi mai putea tine la curent asa consecvent cu evolutia lui Rares. Dar promit ca din cand in cand sa va dau vesti despre el, chiar daca va trebui sa merg la un Internet Cafe ca sa fac asta :)
Si, pentru ca s-au mai intamplat cateva lucruri de cand am scris ultima data pe blog, iata cu ce ne laudam:
-Rares are ochelari!!! Nu prea ii face placere sa-i poarte, dar se va obisnui pana la urma; singura problema e ca s-a invatat sa-i traga jos :) iata si dovada...






















-Rares a inceput sa se rostogoleasca fara ajutor de pe burtica pe spate. O face doar peste bratul stang, dar e bine si-asa. Si, pentru ca a prins smecheria cu rostogolitul, acum marea lui placere este sa se rostogoleasca mereu, dar mai ales seara inainte de culcare, de pe spate pe burta si inapoi. Si inca ceva, poate am mai scris ca de pe spate pe burta se rostogolea demult, dar o facea doar peste bratul stang. E, dragilor, acum o face si peste bratul drept. Asa ca, cu pasi mici dar siguri, inaintam pe drumul cel bun.

Si, pentru ca poate unii dintre voi sunteti curiosi sa aflati ce se intampla cu Raul, David si, mai nou, Patricia, iata, pe scurt:
-Raul este foarte bine, aproape merge singur in picioare, iar in septembrie merge in Germania la control
-David a reusit sa adune o parte din suma necesara terapiei la hiperbara din Constanta, pe 13 august incepe prima sedinta. Dar, pentru a putea face si a doua sesiune de terapie, in octombrie, mai are nevoie de aproximativ 5.000 ron. HAIDET SA-L AJUTAM, OAMENI BUNI! www.davidteodorescu.blogspot.com
-Patricia a fost, in sfarsit, acceptata pentru cateterism la Tg Mures, pe data de 13 septembrie. Doamne ajuta sa fie bine, sa fie operabila malformatia, si interventia sa fie facuta in timp util!

Noi va multumim tuturor si promit sa nu asteptati foarte mult dupa noi vesti si poze cu Rares. Mai ales ca, n-am uitat, sunt inca datoare cu o postare legata de "pe cine nu recomandam", medici si persoane "binevoitoare" peste care am dat in lungul drum al emotiilor si cautarilor si experientelor traite alaturi de Rares. Nu de alta, dar cred ca e important sa impartasim si din experientele neplacute pentru a nu pati si altii ce am patit noi.

Si, in final, un ultim salut de la Rares, care va pupa pe toti.

"Cretofolinul" nostru, inainte si dupa...

Spuneti si voi, nu e un frumos puiutul nostru? :):)





inainte....



















in timpul....














si dupa...

Ce mai facem noi...

Sau, mai bine zis, ce mai face Rares :)
In general, bine. Spun in general pentru ca saptamana trecuta mi-a facut putina febra, nimic grav insa, i-a trecut cu putin sirop si o pun pe seama dintilor. In curand ii va iesi al 5-lea dintisor. In rest, e binisor. Vewstile sunt ca desi suntem in vacanta de la cabinetul de recuperare pana pe 11 august, Rares da semne de progres. A inceput, dar foarte timid, sa foloseasca manuta drepta. Reactioneaza, insa, doar la telecomanda, la pungile fosnitoare sau la chestii lucioase. Jucariile sau biberonul nu il atrag deloc. Ridica manuta foarte timid, intinde degetelele, atinge obiectele (teledomanda ii place cel mai mult) si apoi o retrage repede. Face asta deja de vreo 2 saptamani, ceea ce e foarte bine. In rest, tine pumnul strans. Dar e bine ca incet-incet isi da drumul. Sunt sigura ca in cateva luni va folosi manuta la fel ca pe stanga.
Intre timp, am reusit sa dau si de neurologul care i-a interpretat RMN-ul facut pe 10 iunie, dr Opris Ligia. Multumesc pentru asta prietenelor si colegelor mele, Vivi, Ioana, Mihaela si Laura. M-am intalnit cu dr Opris si am ramas putin surprinsa de ceea ce am aflat. E prima data de cand s-a nascut Rares cand aud unele lucruri. Si am ajuns din nou sa ma intreb pe ce lume traim??!! Medicul mi-a raspuns la intrebari vis-a-vis de starea lui Rares si am aflat ca, din pacate, cam o treime din fibrele din creierasul lui de pe partea stanga sunt distruse. Practic, in afara de chist, Rares a avut mai multe leziuni pe creier. Care, dupa cum spune medicul, nu au fost provocate de chist. Desi acesta a avut un efect compresiv pe zona din jur (care acum, dupa operatie, nu mai exista), nu este raspunzator de toate celelalte leziuni care existau pe partea stanga. Si ceea ce m-a socat, m-a intrebat cine mi-a recomandat sa facem operatia??? Oricum, concluzia e ca situatia s-a ameliorat, desi in interpretarea facuta initial scria "stare stationara", chistul si-a redus putin din dimensiuni si ca din punctul ei de vedere chirurgical nu mai putem face nimic si singura sansa a lui Rares este RECUPERAREA MEDICALA. Copiii de obicei se refac mult mai repede si mai bine decat adultii. Si e bine ca noi am inceput sa lucrma cu Rares de foarte devreme (avea doar 3 luni). Si exista sanse ca functiile pierdute de creierul distrus sa fie preluate de partea sanatoasa din jur. Totul depinde de cum reactioneaza Rares la recuperare si de rabdarea si implicarea noastra. Eu sunt sigura ca Rares se va recupera pana la urma, noi il vom ajuta.
In curand vom avea si ochelari, sambata am fost sunata de la cabinet, au primit ramele pentru bebelusi si maine mergem sa dam comanda. Asa ca in curand veti primi "cadou" o poza, bineinteles. Va fi cel mai frumos ochelarist pe care l-ati vazut.
Si cam astea sunt noutatile. Dar nu inchei inainte de a ma lauda cu ultima vizita facuta. Ieri am mers intr-o plimbare pana la Baile Lipova si la Manastirea Maria Radna. Asa ca, va mai dau cateva poze. Sunt sigura ca o sa va placa.
Va pupa Rares.

Apel pentru PATRICIA!

Dragi prieteni,
Patricia are doar 5 luni. S-a nascut cu probleme grave: malformatii cardiace si sindrom Down. Desi nu are sanse la o viata normala 100%, trebuie sa o ajutam sa traiasca. Pentru ca exista aceasta sansa.
Patricia a fost programata pentru investigatii medicale complexe la clinica din Germania la care a fost operat si Raul in luna februarie. Programarea este pentru 23 iulie. Din pacate, parintii nu au reusit inca sa obtina formularul E112 pe baza caruia pot pleca in Germania fara sa suporte ei toata cheltuiala investigatiilor, tratamentului, operatiei. Se pare ca in ultimele luni a devenit din ce in ce mai greu sa se obtina acest formular. Desi au medic cardiolog la Spitalul de copii din Timisoara care o urmareste pe Patricia de la nastere si care e dispus sa le intocmeasca raportul medical necesar pentru dosarul ce trebuie depus la CJAST, parintii nu reusesc sa obtina o negatie de la Tg Mures. Probabil stiti ca in Romania nu exista decat un centru specializat in cardiochirurgie infantila, la Tg Mures. Acolo sunt trimisi toti copiii cu astfel de probleme. De acolo Patricia are nevoie de o hartie pe care sa scrie ca interventia, desi se poate face in Romania, nu poate avea loc la ei din diferite motive: pre amulte cazuri, lista de asteptare, lipsa materiale, etc. Iar pentru aceasta hartie Patricia a ajuns deja de 2 ori la Tg Mures. Degeaba. Doua drumuri facute in van. Ba mai mult, a doua vizita a durat doar cateva minute. Imaginati-va sa mergeti ore intregi pe drum cu un copil de 5 luni si cand ajungi la destinatie sa ti se spuna ca medicul e in concediu, desi aveai programare. Si sa ti se spuna asta rastit. In plus, medicii de-colo au venit cu o alta gaselnita, pentru a nu trimite asa multi copii in afara la tratament, acum inainte de a elibera astfel de documente, impun realizarea unui cateterism (o procedura medicala prin care se introduce prin vena un tub cu o camera video cu ajutorul careia se poate vedea in interiorul inimii exact care e problema medicala). Astfel, in cazurile in care se vede clar ca nu sunt sanse de reusita prin operatie (asa spun ei) nici macar nu se mai sinchisesc sa intocmeasca documentul respectiv, practic nu mai dau nici o sansa micutilor si ii condamna la moarte sau la o viata chinuita si scurta. Din pacate Patriciei deocamdata nu i s-a acordat nici macar sansa acestui cateterism. Si nu se stie daca sau cand i se va face. In paralel parintii cauta o alta solutie, la privat, contra cost.
Totusi, vin in fata Dumneavoastra cu o MARE rugaminte: va rog pe voi, cei care poate mai urmariti din cand in cand blogul lui Rares sa o ajutati pe Patricia cu o relatie la Tg Mures. Nu neaparat la clinica de cardiologie, pur si simplu daca aveti o cunostinta, o ruda, poate din aproape in aproape am reusi sa ajungem la cine trebuie astfel incat cateterismul sa se realizeze cat mai repede. Sau poate veniti cu alte variante, in caz ca aveti cunostinta de vreo clinica privata in tara sau pe-aproape care face astfel de proceduri la copii asa mici.
Scrieti direct pe blog sau la adresa pdragoslava@yahoo.com.
Va multumesc in numele Patriciei.
PS Voi reveni curand cu vesti despre Rares, care va pupa pe toti.

Si avem si rezultatul...

Din care, din pacate, nu inteleg nimic. Si tot ce scrie suna atata de pompos si de ciudat incat ma sperie de-a dreptul. Au un stil medicii astia, de parca toata lumea ar intelege limbajul tehnic pe care stim cu totii, ei il stapanesc perfect. Doar ca noi, muritorii de rand, nu il intelegem si trebuie sa ne dam peste cap ca sa interpretam fiecare cuvant... Plus ca exprimarea de genul "stare stationare de la ultimele RMN-uri din mai si octombrie 2009" ma face sa ma intreb daca, intr-adevar, nu s-a schimbat nimic in bine??? Si mai scrie si niste chestii de care nici nu s-a pomenit in celelalte RMN-uri...
Asa ca va trebui sa astept data de 21, cand am programare la neurolog dr. Bacos, sa vedem ce spune si el. Si aici ma enervez din nou, ca s-au schimbat ambele asistente la dansul, trebuie sa explici de o suta de ori cine esti si ce vrei, sa astepti doua saptamani pentru 5 minute de discutie (cu Rares merg pentru EEG doar peste o luna, am fost in mai), iar daca vrei o programare mai devreme desi mergi cu bilet de trimitere trebuie sa platesti consultatia 50ron. Sa ridice mana sus cine nu s-a saturat de sistemul medical din Romania!!! Plus ca mai nou ma intreaba si medicul de familie "da' ce, imi trebuie bilet de trimitere de fiecare data cand merg la neurolog?!". Da, imi trebuie, daca nu vreau sa platesc consultatia. M-am saturat de porcariile astea. Dupa ce ca am cotizat o gramada toti anii in care am lucrat si singurele concedii medicale luate au fost cele cand am fost insarcinata cu Rares, mai trebuie si sa dau explicatii si sa sar cu o gramada de bani cand am nevoie de serviciile vreunui medic. Plus ca tocmai am aflat ca indemnizatia de crestere copil nu vine decat la sfarsitul lunii!!! Ca nu au bani!!! Noroc ca am un sot care munceste de dimineata pana seara, dar ma intreb ce fac cei care nu au alte venituri. Pe bune ca uneori iti vine sa-ti iei campii si sa pleci in Africa. Poate acolo e mai bine decat la noi. Dar mai bine inchei ca ma enervez si mai tare.
Intre timp incerc sa obtin un duplicat la CD si il trimit in Germania, neurochirurgul mi-a confirmat printr-un mesaj primit acum cateva zile ca se va uita peste imagini si imi va scrie parerea sa referitor la situatia lui Rares dupa operatie. O sa revin cu vesti imediat ce aflu si eu mai multe.

Dragostea nu se imparte, ea se dubleaza...

Asa mi-a spus anestezista care i-a facut anestezia lui Rares joi, cand i-am repetat RMN-ul la recomandarea neurologului.
Asta a fost raspunsul ei, razand, atunci cand ii spuneam ca il iubesc asa de mult pe Rares incat nu stiu daca as mai avea iubire sa ofer unui al doilea copil, desi ne-am dori o surioara sau un fratior. Stateam amandoua la capul lui Rares asteptand sa-si revina din anestezie. Si vorbeam despre copiii nostri...eu despre Rares si ea despre fetita ei de 1 an si 7 luni. Nu o cunosteam, nici nu stiu cum o cheama, dar a fost "de treaba", cum se spune. Si nici nu l-a chinuit cand i-a prins vena, cum ni s-a intamplat de ambele dati in Bucuresti anul trecut.
Asadar, am facut RMN-ul...inca nu stiu rezultatul, de-abea astazi il primesc. Am emotii, e foarte important sa vedem ce s-a mai intamplat in creierasul lui dupa operatie.
Dar sunt optimista. Mai ales ca, in ultimele 2 saptamani il vad pe Rares mai bine. Nu avem progrese din punct de vedere motor, cel putin nu sesizabile, dar el e tot mai vioi si mai vorbaret si mai atent la ce se intampla in jur. E mai sociabil, rade cand cineva ii vorbeste. Si asta este foarte bine. Iar eu am inceput sa nu mai bag in seama remarcile de genul "nu-i tine capul asa pe-o parte, ca-l doare gatul", pentru ca multi oameni nu stiu sau chiar daca stiu nu inteleg multe; desi le explic mereu ca Rares isi tine capul singur dar din cauza faptului ca nu vede cu un ochi are o pozitie putin inclinata spre dreapta, sau ca nu il pun in fundulet "intre perne" pentru ca terapeuta mi-a interzis acest lucru si sunt constienta ca in acest fel il ajut, nu fac "o mare greseala" cum mi-a spus cineva...
Cu vederea nu s-a schimbat nimic, miercuri mergem din nou la fotalmolog si probabil vom primi reteta pentru ochelari. Asa ca voi reveni cu pozele micutului meu ochelarist, sa vedeti ce frumos ii va sta. Pana atunci insa, cu siguranta voi reveni cu vesti bune despre rezultatul RMN-ului. Va salutam pe toti si pe curand...
PS Si era sa uit!!! Rares isi tine biberonul singur, si ca sa ma credeti, iata si dovada :) Si pentru ca stiu ca va plac pozele, va mai dau doua bonus.